Stingatoare de incendiu

Prin procedeu de întrerupere a arderii sau de stingere a incendiilor, se întelege un proces fizic sau chimic, aplicat prin actiuni succesive, care în final trebuie sa conduca la încetarea arderii.

În prezent, se folosesc 7 procedee de întrerupere a procesului de ardere. Alegerea unuia sau altuia, depinde de o serie de factori, cei mai importanti fiind natura, situatia si marimea incendiului, precum si proprietatile substantelor care ard.
1. Racirea zonei de ardere.

Este cel mai utilizat procedeu de stingere si consta în introducerea unor substante aflate la temperatura joasa comparativ cu cea a incendiului, si care au capacitatea de a prelua o parte din caldura necesara procesului de ardere.

Produsele de stingere indicate a se folosi în acest procedeu sunt: apa, zapada, dioxidul de carbon sub forma de zapada carbonica.

2. Izolarea materialelor si substantelor combustibile de aerul atmosferic.

Procedeul consta în izolarea materialelor care ard, fata de aerul atmosferic, care întretine arderea. în acest fel, se reduce viteza de ardere si, respectiv, degajarea de caldura.

Procedeul se utilizeaza în principal la stingerea incendiilor de lichide combustibile, fiind utilizate în acest scop spume, pulberi, prelate umezite.

3. Reducerea continutului de oxigen.

Procedeul are la baza introducerea de substante care nu întretin arderea în amestecurile de gaze-aer care participa la ardere, în scopul scaderii procentului de oxigen la valori mai mici de 15%.

Procedeul poate fi aplicat numai în spatii relativ închise (tuneluri, subsoluri etc.).

Ca produse de stingere se utilizeaza dioxidul de carbon, aburul, apa pulverizata foarte fin.

4. Introducerea de inhibitori în spatiile în care are loc arderea.

Procedeul se bazeaza pe proprietatea unor substante active, denumite inhibitori, de a încetini sau opri reactia de ardere. Ca agenti de stingere, amintim înlocuitorii de haloni (si halonii cu aceleasi proprietati, dar utilizarea lor va fi foarte mult limitata, deoarece distrug stratul de ozon).

5. Reducerea temperaturii substantelor aprinse, prin amestecarea maselor de lichid aprins.

Din momentul în care un combustibil lichid se aprinde, temperatura de la suprafata lui creste pâna devine egala cu temperatura de fierbere, în timp ce temperatura straturilor de adâncime este scazuta. Prin amestecarea straturilor (cu ajutorul aerului sau gazelor inerte introduse sub presiune), se produce egalizarea temperaturii si încetarea arderii la suprafata.

6. Folosirea substantelor explozive.

Procedeul este folosit pentru stingerea incendiilor de padure care se dezvolta cu violenta, a celor de sonde în eruptie sau pentru rezolvarea unor cazuri deosebite. Prin explozii controlate, undele de soc formate, pot întrerupe procesul de ardere.

7. Îndepartarea materialelor combustibile din zona de ardere.

Asa cum am precizat, fenomenul de ardere nu poate avea loc în lipsa materialelor combustibile, deci procedeul este folosit în principal pentru limitarea propagarii incendiilor.

Pentru întreruperea procesului de ardere, se pot folosi simultan, mai multe dintre procedeele descrise. La o combinare a acestora însa, unul din ele este principal si hotarâtor în actiunea de stingere a incendiului.

II. PRINCIPALELE SUBSTANTE STINGATOARE SI MIJLOACE UTlLlZATE ÎN LUPTA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

În functie de natura materialelor sau substantelor combustibile prezente în spatiile afectate de incendiu, care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:

Clasa A: - incendii de materiale solide, a caror combustie are loc în mod normal cu formare de jar (lemn, hârtie, materiale textile, rumegus, cauciuc)

Clasa B: - incendii de lichide sau solide lichefiabile (benzina, petrol, alcool, lacuri, vopsele, uleiuri, ceara, parafina)

Clasa C: - incendii de gaze (hidrogen, metan, acetilena, butan, gaz de sonda).

Clasa D: - incendii de metale (sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan)

Produsele de stingere sunt substante naturale sau obtinute prin diferite procedee tehnologice, si care, introduse în zona de ardere, creeaza conditiile necesare pentru încetarea procesului de ardere.

Apa – sub forma de jet compact, jet pulverizat, zapada, are cea mai mare eficacitate în stingerea incendiilor din clasa A. Efectul de stingere a incendiului cu apa, se realizeaza în principal, prin racirea materialului care arde, dar si prin izolarea suprafetei incendiate fata de oxigenul din aer cât si prin actiune mecanica.

Fiind buna conducatoare de electricitate, apa nu se recomanda a fi utilizata la stingerea incendiilor în instalatiile electrice sub tensiune. De asemeni, în contact cu unele substante sau produse chimice (carbid, sodiu, potasiu), poate genera explozii sau degaja gaze combustibile

care jntensifica arderea.

Spuma -din punct de vedere al procedeului de obtinere, spumele se clasifica în:

- spuma chimica (utilizata tot mai rar);

- spuma aeromecanica (fizica) – obtinuta prin dispersarea unui gaz sub presiune (aer, azot), într-o solutie apoasa de spumant.

Spre deosebire de apa, care stinge cu prioritate prin efectulde racire, spumele reduc evaporarea, izoleaza combustibilul de flacara si împiedica accesul oxigenului si deci, reaprinderea.

Spumele se utilizeaza pentru stingerea incendiilor din clasa B, pentru cele din clasa A eficacitatea fiind diminuata, comparativ cu cea a apei.

Spumele nu se utilizeaza pentru stingerea incendiilor la instalatii electrice sub tensiune (pericol de electrocutare).

Pulberile sunt amestecuri de substante chimice solide, fin divizate, având unul sau mai multi componenti principali si o serie de aditivi pentru ameliorarea caracteristicilor de mobilitate si depozitare. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere, se explica prin actiunea de inhibare a reactiilor în lant ale arderii.

Se recomanda folosirea pulberilor, la stingerea practic a tuturdr materialelor combustibile, aincendiilor de echipamente electrice sub tensiune, precum si a incendiilor la temperaturi exterioare foarte scazute.

Aburul. Efectul de stingere al aburului, se bazeaza pe reducerea continutului procentual deoxigen (la o conncentratie de 35% a aburului într-o incinta, arderea înceteaza). Se utilizeaza numai la instalatii speciale de stingere.

Halonii sunt hidrocarburi halogenate, care reactioneaza cu produsele de ardere intermediare si, printr-o reactie în lant, produc efectul de inhibitie si sting incendiul.

Din ratiuni ecologice, în prezent sunt înlocuiti cu substante care au acelasi efect de stingere, dar nu ataca stratul de ozon.

Dioxidul de carbon (CO2) este folosit la stingerea incendiilor din clasele A, B si C, precum si incendiilor de instalatii electrice sub tensiune, permitând stingerea prin doua mecanisme: înlocuirea oxigenului si racirea mediului.

Incendiile sunt caracterizate, în general, de aparitia si dezvoltarea flacarilor, ele constituind de fapt, simbolul focului.

Efecte nocive asupra oameniloe, bunurilor si mediului, au si caldura degajata, fumul si gazele arse si chiar utilizarea neadecvata a unor produse de stingere.

Daca orice persoana evita, în mod instinctiv, contactul direct cu flacârile, fenomene cum ar fi degajarea fumului si a gazelor de ardere, sunt de multe ori ignorate, neaparând atât de evident periculoase ca flacarile. De multe ori însa, aceste produse ale arderii, provoaca pericole si distrugeri mai mari decât flacarile, inclusiv pierderi de vieti omenesti, fapt dovedit de statisticile interventiilor la incendii.

Propagarea rapida a fumului într-o constructie, are drept efect, în primul rând, reducerea vizibilitatii, fapt ce conduce la diminuarea capacitatii de orientare a persoanelor si la aparitia panicii. Acestea împiedica parasirea rapida a zonei periculoase si, ca urmare, se mareste durata de stationare sub influenta caldurii si gazelor toxice, sansele de supravietuire diminuându-se.

Reactiile fata de incendii si fum, sunt diferite de la individ la individ, în functie de particularitatile fizico-psihice ale fiecaruia.

Particulele de fum se pot localiza pe caile respiratorii, provocând simptome de ameteaia si voma. Lipsindu-i oxigenul, victima incendiului intra în stari euforice, comportându-se într-o maniera irationala sau ineficace (de exemplu, oameni care zgârie usa în loc sa manevreze clanta).

Efectele inhalarii fumului sunt agravate de consumul de alcool, droguri sau medicamente cu efect sedativ.

Comportarea recomandata în toate cazurile de propagare a fumului într-o incinta, este urmatoarea: stiind ca fumul si gazele au tendinta de a se acumula în strat sub tavan, se da alarma, apoi se merge aplecat, fara ezitari, pentru a se cauta o cale de evacuare (în caz ca aceasta nu este cunoscuta). O importanta deosebita o are instructajul periodic în cazul ocupantilor unei cladiri, asigurându-se astfel reflexele indispensabile evitarii actelor ilogice datorate intoxicatiei cu fum.

În compozitia fumului intra si gazele de ardere, deseori cu efecte extrem de nocive.

decât oxigenul, formeaza carboxihemoglobina, compus ce induce modificari psihomotrice fatale.

Dioxidul de carbon produce moartea prin asfixie, la concentratii sub 20%, iar la concentratii mici (3-10%), produce dureri de cap, congestie cerebraia, reducerea capacitatii auditive.

Hidrogenul sulfurat atinge sistemul nervos central, înainte de a provoca edemul pulmonar.

Tot mai des utilizate în ultimul timp, masele plastice degaja prin ardere gaze toxice sau corozive. Alaturi de fosgen, amoniac, formaldehida, îndeosebi acidul clorhidric produce simptome de sufocare si afecteazâ sistemul pulmonar, având în acelasi timp un efect coroziv.

În caz de incendiu, un pericol deosebit îl reprezinta materialele plastice termoplaste, care se înmoaie la caldura, se topesc si curg. Picaturile, cu temperaturi foarte mari, pot produce arsuri greu de vindecat sau pot contribui la propagarea incendiului.

În concluzie, orice persoana aflata într-o cladire în care s-a produs un incendiu, trebuie sa o paraseasca în cel mai scurt timp, evitând prin orice mijloace inhalarea fumului si a gazelor de ardere.

Evacuarea persoanelor, urmareste scoaterea organizata a persoanelor din spatiile în care incendiul sau alte evenimente negative, pot afecta viata si sanatatea oamenilor.

Caile de circulatie prin care se realizeaza evacuarea, sunt constituite din usi, scari, coridoare, care asigura iesirea persoanelor în exterior, la nivelul terenului, în cel mai scurt timp si în conditii de deplina siguranta.

În cazul particular al unei unitati de învatamânt, în cazul în care este necesara evacuarea cladirii, elevii vor respecta urmatoarele:

- vor fi îndeplinite întocmai instructiunile celor care conduc evacuarea (cadre didactice, pompieri, etc.);

- pe parcursul deplasarii spre exterior, se va merge în pas vioi. Un anunt incomplet, de genul “Arde o casa pe strada Visinilor”, urmat de închiderea telefonului, nu va fi luat în considerare. Prin urmare, odata ce ati apelat la 981 (apel gratuit), veti preciza urmatoarele:

- denumirea obiectivului incendiat (casa, apartament, magazin, etc.);

- ce arde (natura materialelor incendiate);

- locul producerii incendiului (parter, etaj, acoperis, etc.);

- adresa exacta;

- numele celui care anunta incendiul si numarul postului telefonic de la care apeleaza.

Atentie! Persoana care a facut anuntul, va ramâne lânga telefon pentru confirmare Nerespectarea acestei conditii, poate conduce la neluarea în considerare a anuntului de incendiu. De asemeni, nu sunt luate în considerare anunturile anonime.

Stingatoarele dupa modul de transportare pot fi: portabile (SP), remorcabile (SR), transportabile(ST).

Dupa substanta continuta pentru stingere: cu apa imbunatatita, cu apa pulverizata, cu spuma chimica, folosite pentru inceputuri de incendiu le materiale prin care nu trece curentul electric; cu pulberi si gaze inerte (praf si dioxid de carbon), cu gaze inerte (cu bioxid de carbon), folosite pentru stingerea incendiilor de la instalatii electrice aflate sub tensiune.

Stingatoarele trebuie sa existe in toate institutile publice si trebuie periodic verificate periodic

CARE SUNT SURSELE DE INITIERE A UNUI INCENDIU ?

In literatura de specialitate din România, se iau în considerare 14 tipuri de surse de aprindere, care în functie de natura lor, pot fi clasificate astfel:

1. Surse de aprindere cu flacara:

- focuri în aer liber;

- flacara (chibrit, lumânare);

- flacari de la aparate termice.

2. Surse de aprindere de natura termica:

- obiecte incandescente (tigara, topituri metalice, becuri electrice, jar, cenusa, zgura, particule incandescente de la sudura);

- caldura degajata de aparate termice (casnice, industriale);

- efectul termic al curentului electric;

- cosuri de fum defecte si necuratate.

3. Surse de aprindere de natura electrica:

- arcuri si scântei electrice;

- scurtcircuit electric;

- electricitate statica.

4. Surse de aprindere spontana:

- de natura chimica;

- de natura fizico-chimica;

- de natura biologica.

5. Surse de aprindere de natura mecanica:

- scântei mecanice;

- caldura degajata prin frecare.

6. Surse de aprindere naturale:

- caldura solara;

- trasnet.

7. Surse de aprindere datorate explozivilor si materialelor incendiare.

8. Surse de aprindere indirecte (datorita focarului unui incendiu, flacara unui amestec exploziv).

Toate aceste surse de aprindere sunt produse de MIJLOACE DE APRINDERE, dintre care cele mai des întâlnite în practica sunt: aparate electrocasnice, mijloace de iluminat electric, brichete, chibrituri, lampi, lumânari, tigara, cazane, cuptoare, aragaze, sobe, aparate de sudura, burlane si cosuri de fum.

Sursa de aprindere produsa de un mijloc nu poate initia un incendiu, decât în împrejurari determinante, care pot fi:

- instalatii electrice defecte;

- echipamente electrice improvizate;

- sisteme de încalzire defecte, improvizate sau nesupravegheate pe timpul functionarii;

- cosuri, burlane de fum defecte sau necuratate;

- jocul copiilor cu focul;

- focul deschis nesupravegheat;

- actiunea intentionata;

- altele.

Prevenirea incendiilor se realizeaza prin preîntâmpinarea producerii acestor împrejurari determinante, respectând anumit 131p1520b e reguli de prevenire a incendiilor.

PRINCIPALELE CAUZE DE INCENDIU SI MODUL DE INLATURARE A ACESTORA. SISTEME DE ALARMARE SI TIPURI DE STINGATOARE.

Incendiul este un fenomen complex si distrugator de valori materiale si umane uneori

incalculabile,un fenomen nedorit de nimeni si care trebuie combatut de toti si pretutindeni.Pentru a cunoaste modul in care trebuie sa actionam pentru combaterea incendiilor trebuie sa cunoastem mai intai principalele cauze de incendiu. Acestea sunt :

1.Focurile deschise care se refera la flacara de chibrit, flacara oxiacetilenica (de sudura), focul improvizat (in aer liber), tigara aprinsa,flacara de la un incendiu,corpurile incadescente,flacara de la lumanari,dela masinile de gatit etc .Intretinuta de oxigen flacara, poate sa aiba o temperatura de pana la 2000 de grade celsius (lampa de gatit ) sau chiar de 3150 de grade celsius (bec de sudura) si poate usor , aprinde materialele deci sa declanseze incendii.

Pentru a nu provoca incendii trebuiesc cunnoscute citeva masuri de prevenire a incendiilor determinate de focurile deschise:

- chibritele trebuie folosite numai de adulti , in locurile in care nu exista pericol de incendiu sau de explozie si stinse bine dupa utilizare;

- copii nu trebuie sa se joace cu chibrituri, tigari sau sa umble la soba sau aragaz ;

- focurile deschise nu trebuie facute pe timp de vant sau la o distanta mai mica de 100 m fata de liziera padurilor sau lanuri de cereale si de 50 m de materiale combustibile;

- nu vor fi lasate nesupravegheate si se vor stinge cun apa sau acoperite cu pamint la plecare;

- aparatele de sudura nu constituie un mijloc de joaca si nu trebuie folosite decat de cei autorizati;

2.Corpurile incalzite si supraincalzite termic. Dintre corpurile supraincalzite, care pot genera frecvent incendii se pot enumera :

- cosurile supraincalzite ale sobelor si burlanele, de acea trebuiesc reparate, curatate si bine etansate imbinarile acestora.;

- instalatiile de incalzire centrale cu aburi, daca sunt lasate pe ele diverse materiale combustibile timp indelungat (lemn, hirtie, textile ):

- radiatoarele electrice, cand nu sunt supravegheate ele trebuie asezate la distanta de materialele combustibie si nu direct pe pardoseala combustibila (parchet), pe un strat termoizolant care sa depaseasca perimtrul lui cu 25 cm.;

- aparatele electrocasnice (fier de calcat, radiatoare, uscatoare de par, ondulatoare), trebuie supraveghate, asezate la distanta de materialele combustibile si nu pe covor, pe masa, pe aparatul de radio, iar dupa folosire trebuie scoase din priza;

- lampile electrice cu incandescenta trebuia supravegheate si protejate cu globuri de protectie;

- conductoare electrice supraincalzite, nu se admit circuite electrice improvizate, se protejeaza impotriva umezeli, sigurantele ttrebuie sa fie calibrate;

- radiatile solare, recipientele in special cele metalice se protajeaza impotriva razelor solare prin vopsirea in culori deschise care sa reflecte razele solare (albargintiu) sau acoperirea cu prelate sau copertine;

- corpuri incandescente, materiale combustibile cum ar fi carbunele aprins sau jarul din cenusa aruncata la intimplare, de acea cenusa se depoziteaza in gropi speciale dupa ce in prealabil s-a stopit cu apa.

3. Scantei si arce electrice. Scanteia este o particula incandescenta care se desprinde dintr-un corp ce arde.

Scanteile ce ies pe cosurile cladirilor, a fabricilor, a locomotivelor,a tevilor de esapament au capacitatea termca de a aprinde materiale aflate in mediul inconjurator de aceea functionarea lor trebuie supravegheate, nu se folosesc, aparate de sudura numai de persoane autorizate.

4. Trasnetul, este o descarcare electrica intr-e nor si pamant. Daca trasnetul este de mica intensitate dar lunga durata poate aprinde paie, fan, hartie e.t.c. Deacea pe timp de furtuna nu se sta sub copaci izolati langa stalpi de inalta tensiune in apa, pe varf de deal, daca este posibil in cladiri prevazute cu paratrasnet.

Mod de alarmare

In cazul observarii unui incendiu in scoala cum trebuie sa actionati !

1. Trebuia sa anuntati cel mai apropriat profesor sau orice adult din scoala. Acesta va da semnalul sonor :

-pentru incendiu trei semnale lung-scurt- lung;

- pentru exercitiu de alarmare doua semnale scurte la interval de 5 secunde.

2. Trebuie sa parasiti scoala conform planului de evacuare afisat.

3. Persoanale adulte vor anunta pompierii militari si vor actiona pana la sosirea acestora cu stingatoarele din dotare. Important !! Atat in cazul accidentelor observate cat ci in cazul observarii incendiilor este important sa anuntati Politia, Pompierii, Salvarea si sa nu actionati in necunostinta de cauza.

Pentru a defini notiunea de “incendiu”, trebuie sa explicam în prealabil ce reprezinta arderea unui material.

Arderea este reactia unui material combustibil în contact cu oxigenul, fenomen ce are loc cu degajare de caldura si este însotit, în general, de emisie de flacari si fum.

Procesul de ardere nu poate avea loc decât daca sunt îndeplinite simultan conditiile:

- prezenta combustibilului -adica a unui material care sâ arda în prezenta focului sau a temperaturilor ridicate;

- prezenta substantelor care intretin arderea (oxigenul  din aer, de exemplu);

- initierea reactiei -prin existenta unei surse de foc.

Cel mai important fenomen fizic ce însoteste arderea, este cresterea temperaturii materialelor (atât a celor care ard propriu-zis, cât si a celor din apropiere), fenomen amplificat pe masura ce arderea este tot mai intensa. De asemeni, pe timpul arderii se degaja cantitati mari de fum si gaze de ardere. Fumult este vizibil, are miros si gust, si în functie de aceste elemente ne putem da seama de natura materialului care arde (exemple: fumul cenusiu cu miros întepator, provine de la arderea lemnului; arderea hârtiei, paielor si fânului, este

însotita de un fum alb-galbui; motorina, cauciucul, degaja un fum negru intens).

Atentie! Prezenta fumului de culoare galben, albastru, alb, ca si gustul dulceag, amarui, usturoiat al acestuia, indica prezenta unor substante otravitoare, deci zona trebuie parasita imediat.

În orice situatie, trebuie evitata inhalarea fumului, deoarece acesta contine monoxid de carbon, o substanta foarte toxica, care provoaca asfixieri. Spunem câ flacara s-a propagat de la un punct de pornire – numit focar – spre vecinatati, si acest fenomen nu poate fi oprit decât în doua situatii:

- flacara intâlneste un material care nu arde;

- o persoana stinge flacara.

În acest moment putem enunta si o definitie a incendiului si anume:

Incendiul este un proces complex, cu evolutie nedeterminata, care necesita 4 elemente definitorii:

- existenta combustibilului si actiunea unei surse de aprindere;

- initierea si dezvoltarea în spatiu si timp a procesului de ardere sa fie necontrolate;

- procesul de ardere sâ fie nemotivat social, necesitând o interventie organizata în scopul lichidarii lui;

- producerea de pierderi materiale în timpul arderii.

Exemplificare:

Presupunem cazul unei case în care încalzirea se realizeaza cu ajutorul sobelor de teracota.

Bineînteles, în interiorul fiecarei camere, exista elemente de  mobilier (dulap, pat, scaune, masa, termopane  etc.), covoare, carti, s.a.m.d., deci exista combustibilul care ar putea întretine arderea.

Din neglijenta, usita sobei în care arde focul a fost lasata deschisa si o bucata de jar a cazut pe covor. Deci sursa de aprindere (bucata de jar), a intrat în contact direct cu materialul combustibil (covorul), si a initiat procesul de ardere. Odata aparuta prima flacara, aceasta se va propaga într-o directie oarecare (în functie de natura, cantitatea, proprietatile fizicochimice ale materialului combustibil, existenta unor curenti de aer) spre obiectele din camera. Atât initierea arderii cât si desfasurarea procesului sunt necontrolate, desfasurânduse în afara vointei omului.

Întreaga desfasurare a fenomenului, descrisa pâna în acest moment, nu are o motivatie sociala, deoarece se produc pierderi materiale sau chiar umane. Pentru limitarea acestor pierderi este necesara interventia unor forte specializate (pompieri militari sau civili), care sa întrerupa procesul de ardere.

Fiind întrunite toate elementele componente, putem spune ca am descris initierea si desfasurarea unui incendiu.

Nu avem de-a face cu incendii în urmatoarele situatii, neproducându-se pagube materiale si/sau nefiind nevoie de interventia pompierilor:

- arderea resturilor menajere dintr-o groapa de gunoi;

- arderea resturilor vegetale de pe ogoare, dupa strângerea recoltei.

Stingãtorul portabil cu pulbere si gaze inerte (Ps, P)

a) Este întrebuintat la stingerea incendiilor în încãperi cu instalatii electrice, telecomunicatii, garaje, autovehicule, masini agricole, depozite de materiale solide, depozite de materiale inflamabile, practic aproape la orice fel de materiale combustibile;

b) Utilizeazã ca agent stingãtor pulberea de tip “FLOREX” în cantitãti variabile în functie de tipul stingãtorului iar ca agent de vehiculare (scoatere) a pulberii bioxidul (dioxidul) de carbon CO2, ori alt gaz inert.

Corpul stingãtorului este de formã cilindricã, iar în interior se introduce butelia de CO2″ fixatã prinînfiletare la capacul stingãtorului, care la rândul sãu este prevãzut cu un cui percutor si agrafa de sigurantã.

Pentru refularea prafului existã un furtun si eventual un pistol.

c) Încãrcare:

- butelia de bioxid de carbon se încarcã numai de unitãti specializate;

- pulberea se cerne si se toarnã în corpul stingãtorului;

- se monteazã butelia la capac si se introduce în corpul stingãtorului, apoi capacul se însurubeazã la corpul stingãtorului.

d) Functionarea:

Pentru punerea în functiune se procedeazã astfel:

- se scoate siguranta de la tija de percutare;

- se apucã cu o mânã furtunul de evacuare a pulberii;

- se loveste energic cu podul palmei în percutor, care perforeazã supapa buteliei de CO2, gazul treceîn corpul stingãtorului realizând presiunea necesarã refulãrii pulberii asupra incendiului;

- se îndreaptã jetul de pulbere asupra focarului.

Lungimea de proiectare a pulberii este de max. 3,5 m iar temperatura de functionare cuprinsã între-20°C +55°C.

Stingãtorul functioneazã pânã la epuizarea completã a bioxidului de carbon CO2.

La stingãtoarele prevãzute cu pistol, la punerea lor în functiune trebuie actionat si trãgaciul acestuia.

La stingãtoarele prevãzute cu butelie exterioarã cu robinet, functionarea poate fi opritã prinînchiderea robinetului buteliei de CO2.

e) Întretinere:

Periodic se verificã starea pulberii, la nevoie se cerne, se completeazã si se reîncarcã. În cazul cã pulberea nu mai este bunã (cu termenul expirat sau pietrificatã) aceasta se goleste iar stingãtorul se curãtã bine în interior si se reîncarcã cu altã pulbere. Butelia de CO2 se verificã prin cântãrire si compararea greutãtii citite, cu greutatea plinã înscrisã pe butelie, aflându-se cantitatea de CO2 conþinutã. Dacã a scãzut 20-25% din cantitatea de CO2 butelia trebuie reîncãrcatã.

De regulã pe butelie sunt înscrise (prin poansonare) urmãtoarele greutãti:

- greutatea buteliei goale;

- greutatea buteliei plinã;

- greutatea bioxidului de carbon.

Periodicitatea verificãrii acestor tipuri de stingãtoare este de o lunã, la cele din dotarea autovehiculelor, operatiunea respectivã înscriindu-se în ” Talonul p.s.i.” al autovehiculului.

Stingatoare ( extinctoare ) cu pulbere tip P1 – 100 kg
Stingatoare ( extinctoare ) cu spuma tip SM3- 100 kg
Stingatoare ( extinctoare ) cu CO2 tip G1 – 30 kg
Furtun pompieri tip A, B, C, D
Racorduri refulare A, B, C, D
Racorduri infundate A, B, C, D Read more »

Cutia de hidrant pentru extinctor si care este prevazuta cu lacas este ceva mai lata decat o cutie normala dehidrant. Ea se poate folosi cu succes atunci cand se doreste ca aceasta cutie de  hidrant sa adaposteasca si extinctorul. In felul acesta extinctorul si cutia de hidrant sunt protejate si se pot gasi in acelasi loc. Aceasta cutie de hidrant pe langa toate componentele pe care le contine o cutie simpla, este dotata in plus cu un loc in care sta stingatorul, numit lacas. Lacasul cu deschidere separata permite pastrarea unui stingator de incendiu de mica dimensiune.

Cutie hidrant interior incastrata cu geam, cheder, incuietoare,  vopsita in camp electrostatic, decupaj aparente pentru robinetul hidrant, de regula este ambalata la cutie de carton sau folie. Model chs general 0006 (complet echipata)
Recomandate pentru hoteluri, supermarketuri, cash&carry, firme de asigurari, sedii de firme. Ea are prevazute gauri pentru hidrant preambutisate.

Hidrantii subterani au urmatoarele caracteristici:

- Coloana hidrantului este confectionata din otel inox/fonta
- Capul hidrantului si cutia ventilului sunt confectionate din fonta.
- Acoperirea anticoroziva prin vopsire cu pulbere epoxi, avizata alimentar.
- Prezinta autogolire si protectie la inghet.

Un hidrant subteran se executa in doua variante:
- DN80 cu racord de ghidare DN65
- DN100 cu racord de ghidare DN100